Buretele întâmplării șterge spumele albind
în vâltoarea fără margini a oceanului de vid.
Valuri ușor rătăcite în bulboana solitară
aduc vietăți marine morții -vama necesară.

În adâncuri, gem mușcate de o liniște sărată
scoici de gânduri închistate-n carapacea lor ingrată.
Ritmuri calde întâmplarea lasă-n vuietul iubirii,
iară tristele faleze de-amintiri sunt limb gândirii.

Înecate-n deznădejde, patimi fără de sfârșit
trec în sufletele triste, unde-i locul lor sortit.
Șopotind blând, amintirea lasă nimbul său bizar
în coloane de neliniști ce-ascund ritmul necesar.

Mreje tainice-mpresoară tot ce inima divulgă,
doruri care gem nostalgic ele vor să mi le smulgă,
încât nici nu știu ce demon e-n a visului scânteie.
E o punte de speranțe între mine și Idee.