Ma plimb tacut prin parc
Sub norii plini de ploaie
O raza pluteste singuratic
Prin norii de vapaie.

Pasesc pe frunze uscate
Pe covorul blind de toamna
Se simte o rasuflare
A naturii insingerata.

Cad frunzele pe pamint
Ca lacrimile padurii
Zdrobite de un lin vint
Dau gindul uitarii.

Omul ca si frunza cade
Inpins de mina mortii
Ochii ce o viata il vede
Il da pe drumul uitarii