roșie pașii tăi
ascunși sub pat în șoseta
ce-ți lipsea dimineață

oblonul s-a spart în diagonală
nu mi-e frig de un vis
sticla de timp are dopul din plută

mâine nu vei mai lăsa nici o urmă
vei cumpăra două șosete roșii
zile furate din cămară

halatul alb se bâlbâie

"uitați-vă pe fereastră
pe cer o stea
petale de nuferi"

deschid ochii o palmă
un deget ridicat

"taci
e mai bine să taci"

stafia în alb ascunde literele tale
în buzunarele halatului

lipiciul cu care
mi-au lipit cuvintele
e pe fundul cănii de ceai
printre frunze

închid ochii
îmi zâmbești braț la braț
cu femeia ta din blană și sârmă

îmi crapă mandibula o aud
lovindu-se de șira
spinării
promit
voi bea ceaiul acesta și voi scuipa
literă de literă
voi umple eprubete și vaze
cu frica ta
cu adevărul de sub pernă

acum pot să tac în alb
sera e plină de aburi și mentă
au dat drumul la căldură
cearneala picură de pe fața de pernă
azi nu-i nimeni să șteargă pe jos