îmi strivesc iluziile între dinți
ca și cum aș fi plătit cu ora
să te țin de vorbă cînd
neputința devine ceva concret
în cea mai ieftină călătorie
printre ființe cu același chip
inecate în suma tuturor cuvintelor
precum în scenariul unui accident banal
acum cînd mint tot mai des
să pot acoperi clipele cu
carnea unor buze uscate ce
nu mai poate promite ceva