agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-03-28 | [This text should be read in romana] |
Dar eu, România…
Dar eu nu sunt al tău nu destul, România ! așa cum sunt sărac și tu săracă ne înjurăm pe rând, ne scoatem ochii ,ne scuipăm , în obrazul nostru scuipăm, suntem sperietori , România! Trăiesc un cosmar .România adolescentii se sinucid cu miinile impreunate pe strazi, cauta strenguri de care sa atirne, cerul tau e plin de funii, ce se intimpla Romania cu Dumnezeul nostru de ce tine in viata politicienii morti? cu sunete stranii discursurile lor -ploi acide- ne arunca în iad, visurile noastre-pești fierti- înoată cu ochii scoși! Sunt gol, România, pe dinăuntru sunt gol, mi-au înghețat pe coline luceferii,leucocitele, au înghețat ca niște femei bătrâne - doar una mai poate să spună: -închide ușa e curent în valea asta destul; sunt gol, România ,sunt gol, anonim ca un nou- născut cu ață roșie la mâini îmi port numărul prin spitale, un nou- născut sărac ,România, cu steagul Europei înfășurat pe picioare , tremurând la fiecare fluierătură! România ,ești o mănăstire- deasupra ta îngerii împart aghiazmă și orhidee, enoriașii alunecă pe lângă ziduri. se-nchină, iau anafură, o-nvelesc în batiste , alungă visele spre vânătorii cruzi. România , în fiecare zi plutesc pe traiectorii nedefinite. sunt imponderabil și puțin beat,România lumea mă privește ca pe un dirijabil din care cad poezii murdărind zăpezile; copiii le aprind aleargă cu ele pe străzi stârnind isterii . Eu nu sunt al tău, nu destul, România, sunt al Nemirului ,al prafului ridicat -o perdea pe care o dau la o parte la nesfârșit- sunt beat, România, sunt beat, pe drumul acesta sunt beat, îmi înfig dinții în firele de iarba , în conservele goale în care privesc de săptămâni, îmi înfig dinții galbeni și batrini în gheața reclamelor , cineva încearcă să-l smulgă și reușește să-l smulgă; la ce bun să mai am dinți- sunt știrb ,România, mă bucur că sunt știrb! O gazela prinsă de tigru în salt ești România dar eu nu sunt hienă ca să te sfâșii și să te împart , eu sunt un bețiv plin de datorii alături de alți bețivi –o competiție , ne-ai luat tot ce-am avut- ești un cămătar odios, România! Tu trăiești ,România, eu nu trăiesc, eu tai cuvinte in leprozerii le scot noaptea tirziu, le pun lanturi grele, si mie imi pun lanturi grele; ne aruncam in iad. Sunt sărac , îmi trăiesc viața în tinichigerii , îți îndrept tabla șifonată, te vopsesc, te fac nouă , te trimit în curse să fii câștigătoare, România ! Sunt poetul tău, România , prin aburul canalelor bâjbâi căutând un sprijin, nu găsesc decât un perete de care mi-e silă și uneori câte o umbră tăcută care mă însoțește o parte din drum ; amândoi înotăm prin bălțile pline de șobolani, amândoi îi purtăm coliere la gât- chițăind ne intră în buzunare; cu tandrețe, prin întunericul vânat ne privesc și ne spun ca nu avem nimic. Deasupra mea sunt ceruri pe care nu le văd , deasupra ta sunt ceruri pe care le vezi, niciodată ale mele . eu sunt în canale cu palton cenușiu, cu stele cenușii cu castroane de aluminiu în care ard poezii. Nu mai am încredere în firele tale albe de păr, România, nu mai au nici un echilibru. aveai o cărare pe mijloc, te-ai schimbat, te–a decolorat vântul , te-a făcut un fel de cocotă care-și numără banii din geanta maron să nu ți-i fi luat partenerul de peste noapte . Ai să mă ucizi într-o zi, România! Și ce dacă-încă un poet ucis în wc-ul pușcăriei !?… papagalii tăi prosperă , își vopsesc părul , își cumpără televiziuni și ziare , își promovează concubinele pe trotuoare selecte , pun silicoane în oglinzile retrovizoare , fură astrele de pe cer , le bagă in gură să le lumineze plombele cu diamante,palatinele . Atâtea fire albe care vorbesc nu mai au nici un rost pe capul tău- erai frumoasă, România, concubinajul indecent te-a făcut să ne dai drumul în hău . Îmi vine să plâng, România, profesorul meu de latină plânge pe umărul meu, ești un ucigaș de iluzii! Îmi vine sa plâng , România, să ard toate cărțile care m-au învățat să nu lovesc în țară în care ploaia are grijă de toate, sunt un om matur, România, nu aș mai scrie nici un cuvânt despre tine dacă nu m-ar durea în piept de parcă aș fi foarte bolnav; mă sufoc, România , păduchii din creștetul tău mă sufocă ! Privesc în izvorul curat ochelarii bombați, dioptriile - sunt o acnee a cerului ,Românie trăiesc electrocutat că nu am curajul să fiu un steag în flăcări deasupra parlamentului, o boabă de strycnos virgină -un bour înspăimântat; traheea mea arde , flăcările nu mai ajung să despice copita- România, totu-i pândit dintr-o mașină cu capestan plină cu lunetiști, nu am cum să te feresc , toate cuvintele vor să-ți pătrundă în inimă ! România ,sunt în genunchi, in aplauzele mulțimii din grumazul însângerat , prin gauri adânci țâșnește sângele meu. Bucură-te, România, bucură-te de spectacol , sub soarele arzător încă un trup viril va fi târât de cai spre Levant! |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy