E trist că m-ai facut sa fiu
iar om...
Poate mai om decât am fost
demult
Și nici nu știu
de ar avea vreu rost
să mă cuprind
în spaima vieții tale...
Sau să mai prind
din ploi
și din petale
parfumul serilor
din noi...
..........................
Mai bine, ma voi pierde
prin salcâmi!
..........................
Da, am să plec
cum n-am plecat vreodată,
cum nu mi-aÈ™ fi dorit
să plec,
în Univers
iar de mai trec
peste aceeași soartă
Istoria o voi scrie
într-un vers
.........................
Mi-e frig de-azâția trandafiri
fără culoare,
de-atâta infinit și reverie
Delirul
lumii mele înca doare
Și tu nu știi
că nu mai suntem floare,
că m-ai făcut să fiu
iar om...
(Poate mai om decât am fost
demult)