Când ne-am îmbrățișat pe casa dărâmată
noi nu știam c-a fost ca niciodată.
Odată,
dragostea trăia printr-un băiat și-o fată.
Ne sărutam plângând fără oftat
și gustul era dulce, minunat.
Fost-au doar lacrimi plătite înainte.

-- Hei, dragoste
nu-mi lua-ntrebarea cu păcat,
cum viețuiești printr-o femeie și-un bărbat?
-- Mai lasă-mă că sunt nerăbdătoare,
aștept fetița să vi se facă mare.
Știu în vecini un minunat băiat;
abia aștept să mai trăiesc odat'.