V-om ridica pânzele spre soare
și-i vom împunge în plin privirea
ca să nu vadă unde ne va duce vântul
spre conturata și imensa zare,
lăsând în urmă amăgirea
pe care ne-o dădea pământul.

Și v-om străbate de-acum mările,
ce sunt ca lacrimile de sărate,
umplute din izvorul nopții,
când e trăiam adesea serile
în a-teptarea întâlnirii nesperate,
a mea și-a ta, și-a împlinirii sorții.

V-om fi asemenea piraților vrăjiți
de prada ce-apărea la întâmplare,
răpind zmaralgdul zeului Neptun;
sub linia ce se întinde-n zare,
răpiți și noi de-avântul cel nebun.