„seceta a ucis orice boare de vânt/ soarele s-a topit și a curs pe pământ/
a rămas cerul fierbinte și gol/ ciuturile scot din fântână nămol”





umblu pe câmp la întâmplare umblu
alături de oamenii aceștia porniți încolonați după apă aerul
strânge păsările într-un defileu de lumină calcinată
merii pădureți de pe marginea drumului
privesc jugularele cu ochi de pisică rânjind
din leșurile unor cămile imaginare

mâini de var târând bidoane de plastic
trec înot printre hipopotamii bălăciți în busuioc putrezit
deseori câte unul dispare
în gura de mercur a crocodililor deghizați în salvare

cuptoare de turnătorie fântânile
cozile interminabile ale polonicelor industriale varsă
plumbul picioarelor siluminiul
inimii căruia sângele îi este bavură

ferăstraie cu ceas taie cerul
timpul se măsoară iată în metri cubi de cenușă
nu-i destul loc credeți-mă nu-s destule coridoare între
răzoarele spălate dimineața de femei de serviciu
strângând la piept T-uri fără cârpa stoarsă de clor

intrați nu vă temeți de portar chiar dacă nu știți
voi aveți ecusoanele tipărite pe frunte
doar limba vi se va scana irisul limbii
cimitirele vor întocmi state de plată livrând la export
tot ce vorbiți

teii au insolație amețesc și vomită
alcoolul din ei umple barjele de zece etaje în dană așteaptă
mărfare șuierând fumându-și aburul mort
între roțile rumene ca niște pâini de fier sau poate
fustă trasă la mașina de cusut dintr-un drapel
a vânzătoarei de semințe și de zahăr ars

- ia acadeaua tricolorule ia cornetu
calde! prăjite! triclorule
ia!