Mult timp a fost o blândă vacă
Și-n jurul ei pășteau blajini vițeii ,
Dar nu se săturau numai cu iarbă:
O și sugeau prea des, de era slabă.

Nici nu s-au sinchisit de starea ei,
Nu le-a păsat nici când i-a tot rugat;
Oprindu-se puțin din rumegat:
-Ce să le fac?Sunt doar viței!

Dar într-o zi n-a mai răbdat,
La Bunul Dumnezeu ea s-a rugat:
Să se termine cu-acest chin,
Prin trupul ei curgând acum venin.

El S-a-Ndurat de soarta sa
Și-a transformat-o într-un bou.
Zburdalnicii încornorați acum
Și-au cam dat ochii peste cap

Când au văzut că vaca are doar o... țâță!

Iulian Nistor – Vaslui
24.05.2007