Locul unde au crescut aripile
s-a vindecat de mult
si n-a mai ramas decat o lacrima
rece si tremurand in bataia vantului...
Trec oameni pe acolo, cu capetele plecate
cu mintea furata si ochii goi
atinsi de ploi...
intrebandu-ma cand vor creste din nou
daca vor mai creste candva
le raspund ca da...
si ma trec fiori asteptand
si eu ca si ei
pana au sa creasca iar
sa le port si eu
si sa las in loc
o lacrima...