Dintre arbuștii-n floare cu-a lor fanfaronadă
Pufnind precum ciuperca ce-și împrăștie sporii
În grabă migratoare și speriind prigorii
Amorul își luă zborul pe-a unei mături coadă

Ce zile generoase și soarele o lamă
Deasupră-ne usucă măgurile cu zâne
Eu pe-un trotuar iar tu pe celălalt bătrâne
Glăsuim în ecouri ca-n piua de alamă

Pe strada Simetriei râzând ultima dată
Hrăneai vrăbii timide spre a mea nevoință
Spitalul umbrea lumea plină de chibzuință
Parcă nu-ți era fața încă așa ridată

Muzele-mi apărură mereu desperecheate
Precum acei ce-n vise din drum o jumătate
Petrec și ziua nu e nicicând pe terminate
Tu ai avut cuțitul și ai rămas în spate

O să-ți ascunzi iar hoitul pândind neprihăniții
În timp ce voi întoarce capul spre Andromeda
Neobservând din roșii stropi Anadiomeda
Ca ziua următoare șî ignorând răniții

Ca să fiu sigur am să jertfesc divinității
Chioare, fumul să treacă de pavăza oștirii
O, din cruda lungime pe corbul amintirii
Abată-l dinspre piața în care știm cu toții.