Cătană beată, căzut e
dealul Bucovățului
în ambuscada ceții
acum, cînd mor mere
putrede
în sanatoriul toamnei,
(ftizia lor fiind pricina
tristeții)
și, ce ciudat,
cînd viermele păcatului,
se lăfăie printre noi
ca un belfer!
Fii, tu, lumină, sîngele
acestei iluzii de toamnă,
dă transparență trupului meu
obosit,
înnegrit de funinginea
morții!