Nu mai sta aÈ™a, spre boltã!
Tu nu vezi c-o sã te zgârii?
Te înÈ›eapã colÈ›i de lunã.

Mituri zboara peste campuri.
In culori pastele, vechi
Canta strofe in urechi.

Þi-ai deschis fereastrã largã
Și portiÈ›e spre pãdure.
Inima au sã È›i-o fure
Caii albi cu aripi frânte
Ce vor sã-È›i aducã-n casã
Zburãtori în straie slute
Cãutându-È™i vreo mireasã.

Sã te ia, sã te sãrute
PaÈ™ii albi sã È›i-i cunoascã
Sã te-mbrace-n strofe mute
Cu miros de rostopascã
Sã te culce în cucute
Inima sã È›i-o topeascã
ÃŽn cântãri de alãute
Sufletul sã-È›i cucereascã.

AÈ™a cã închide poarta
Și fereacã-È›i suflul cald.
Stai cuminte, vino-n pat..
Noaptea lor s-a terminat.

Proverbiale sate albastre
Ti s-au scurs prin ochi si triste
Sufla nasul in batiste.

Ochi în noapte.
Ametiste.
Trebuie sã mai existe
Și imagini simboliste.