Curg, pe pieptul tău dezgolit, vopsele...
Din călimara cu eresuri pensula își alege nuanța,
Nuanța potrivită sufletului meu ești tu!
Îți par doar versuri întoarse din condei.
Iubito, așa e!
Cum de-aș putea îndrăzni a te contrazice?
Când doar capriciul exorbitant al zâmbetului tău, copilă,
Alină haina asta ponosită, de carne și oase.
Îmbătrânesc mai domol, alături de tine!
Și parcă iert mai ușor...
Pricep că lumea se descurcă și fără mine,
Iar pentru o întâlnire cu arhanghelii
ÃŽmi trebuie bilet la clasa I,
Nu-i de ajuns un simplu zbor.

Unicul regret ce mă încearcă e:
Păcat,
Că niciodată nu ai fost aici!

(13-sep-2002)