Când ai să-ncerci un sentiment
indecent,
de fum,
să știi
că am fost eu.
Te-am asteptat în drum
până cănd ultima țigară
s-a stins singură,
de plictiseală.

Când ai să calci pe pământ uscat
o urmă
ușor tocită la călcâi
să știi
că a fost bocancul meu stâng
adulmecând mine.
L-am surprins
uitându-se nătâng
la știri,
apoi gândindu-se,
șiret,
la tine.

Când ai să tragi adânc în piept
o adiere
cu aere de vânt pribeag
să știi
că a fost
un gând de-al meu,
scăpat...

Când ai să te trezești
cu toamna
cotrobăindu-ți prin suflet
să știi
că s-a născut în primăvara
pe care o credeam
darul perfect
de ziua ta.

Când ai să auzi că soarele
îți spune verzi și uscate
despre mine
să știi
că inventează...
Sunt numai minciuni.
Toate.

Nu l-am mai văzut
de-atunci,
să știi.