* * *

a urcat cu suflet usor chiar
cu speranta fara
alte bagaje decât puricii
un câine în tren
în compartimentul însiropat
cu aburul despartirilor
transpiratia violeta a doamnelor si
parfumul cianurii


s-a purtat ca toti oamenii câinele
ca lumea
a mâncat sandvisuri politicoase
vorbe a zis garii stâlpilor de telegraf
gonind spre tunelul înnegurat
limuzinelor adormite la bariere
domnisoarei care oferea gratis boabe de mac
lame de ras esarfe de matase sapun
sarut mâna i-a spus

era într-adevar un câine
onorabil asa
a fost pâna când domnul
controlor de bilete clipind
surâzând visând avansarea aceea
din vagonul 17 în vagonul 16
la cele 22 amante din cele 22 statii
în care trenul întotdeauna oprea
a spus
iata un câine desigur
nu are bilet

si câinele n-a stiut sa raspunda
el nu stia ca-i trebuie un bilet
sa coboare din garnitura ciudata
plina de oseminte însufletite
putind a macelarie
n-a zis nimic dar puricii îngalbenindu-se
fosforescenti devenind pulbere
aurie viu zburatoare
sarit-au din mers prin univers

…………………………………………………………

neavând bilet sa coboare în vreo gara solitara
ramas singur în compartimentul înca însiropat
cu aburul despartirilor si nectarul ratacirilor
câinele s-a comportat o vreme normal
a schimbat vorbe cât mai politicoase
cu razele arzatoare din steaua cea mare
cu îngânduratele geamanduri vesnic clatinatoare
cu pestisorul auriu si roz
submarine sclipind trist printre valuri
ce nu vazusera maluri vreodata
apoi cu o fata cu genunchii de balerina
si chipul de peste
deja prinsa în tunelul de întuneric învolburat
unde trenul avea sa gareze tainic
ca si cum n-ar fi fost
ca si cum nimic n-ar mai fi de povestit
ca si cum nici povestea vreodata pe sine
nu s-ar fi rostit (TUNEL)