Miroase frumos,a iasomie
Ah!Doamne aer curat si pur
Pe un pamant
Manos si ocrotitor cu oamenii sai

Pasesc usor si timid,
Precum un vlastar de om
In Sfanta Biserica.
Fiori de gheata ma petrec.

Inima goneste ca nebuna
Parca vrea sa treaca ea prima,
Incet in ochii mei obositi de atata cale
Lacrimile se aduna.

Trec hotar de flori si veselie.
Plangand,cad in genunchi
Si cand sarut pamantul,
Parac imi spune bineaivenit

Stramosi ai neamului meu
M-am intors dintre,
Oameni si meleaguri straine mie
Sunt in sanul poporului meu acum

Desi am plecat ca un misel
Iarta tu,Gee mama
Puncul care sta in genunchi
Pe tarana care plange

Plange toata fiinta mea
urla omul din mine!
Cere razbunare pentru tine,
Sfanta Mama a noastra.

O,de ce am plecat glie strabuna?
Sarlatanii s-au infruptat din tine,
ca la un regesc ospat
Lasandu-te singura si goala,

Prada vitregiilor,
Si uliilor hrapareti
Cum de am ajuns asa
Chiar rusine numai e?!

Am ajuns animale
Fara demintate si casa?
Dumnezeule ne sfarsim!
In propia noastra otrava.

Ma ridic incet si nesigur.
Am doi parinti cu par ca neaua
Si-un frate mult incercat
Romani pana in adancul fiintelor lor.

Am fost pribeag parca o eternitate!
Doamne cand ii vad,plang in hohote,
Si ii strang la pieptul meu
De le trosnesc oasele

Bine e sa fii printre ai tai
Oameni si mancare ,Doamne!
N-o sa gasesc nicaieri pe la noi
Pe acest imens Pamant.

Am fost solie romanului
Plecat-amfost peste tot
Multe lucruri vazut-or ochii mei
Dar voi romani ati ramas inima mea

Oameni cu inima curata
Si palma batuta de atata munca
Suflete deschise si primitoare,
Oricarui strain venit pe aste meleaguri