Dormim cuminti in paturi
cu asternuturi albe,
ne trezim dimineata
cu cearcane-alungite ;
cine sa-si aminteasca
gheara de jad a noptii,
tipatu-nsingurarii
si visele uitate
care se sting la ziua ?

Apoi iesim prin lume
in haine colorate,
trecem senini pe strada
cu fardurile curse ;
cine sa ne mai vada
privirile lihnite
si trupurile mulse
ori viata costeliva
fluturand
in vesminte ?