Mă mișc împiedicat, tălâmb,
Între acum și ce-o mai fi să fie.
Îmi târșii pașii rând pe rand
Neordonati, necadențati, netrebnici.
Mă mișc molatec, ca o râmă,
Mai fac un pas micuț, o încercare
De a-mi găsi coloana vertebrală
Și pielea tăbăcită de mult vânt,
Mă rătăcesc în căutări sterile,
Mă pripășesc pe socluri de statui,
Mă plâng de vremea umedă, de ploaie,
De curcubeu schilav, fără culoarea roz.
Iar când se lasă seara peste stradă
Mă-ndop cu gânduri de mărire,
De trai sublim, de nemaipomenit,
De vise toante, pline de comori,
Iar cele albe le agăț în sfori
Ca pe ardei.
Pornesc a doua zi șontâc, șontâc
Către destinul ce m-așteaptă
În fiecare groapă de pe drum
M-așteaptă, zic, un bobârnac să-mi tragă
În vârful nasului obraznic și-nroșit
De guturai sau poate de palincă,
De gerul aprig ce-l înfrunt cotidian,
Mă-mpiedic iar și-mi târșii pașii
De somnambul trezit în plin maidan.

10.12.2002