Imensă sală de așteptare,
uneori duce, alteori pleacă.
E zgomot de pași în cuvintele noastre,
nu mai există odihnă, ci numai
o muzică aspră de difuzoare metalice
anunțând trecerile pasagere.

Uneori duce, alteori pleacă,
nu se mai aud secundele, ci doar
trecerile de la o idee la alta, de la o poezie la alta,
șine imperfecte, alungindu-se nesfârșit,
pașii grăbiți ai celor fără de tăceri,
leneși pașii celor fără de iluzii.

Și a fost să fie bal,
candelabre aprinse cu lumină gălbuie,
îndulcind muzica și mai ales atenuând
căderile în pași sofisticați de dans.
Perechile destrămate, rămase pe margine priveau
așteptând cuvintele de dragoste ce refuzau să cadă.

În tăcerea dintre,
alți pasageri, alte cuvinte...

/29.01.2003/