Tu,
adesea absent
din catalogul celor mai noi vise,
în ordine alfabetică a numelui meu,
polar, o stea de lapte,
și a numelui tău,
emoțional, creator,
rezonând cu ceea ce eu
n-am putut fi niciodată,

Tu,
adesea prezent
în gestica sentimentului
de ființare
a idee de SUNT
pe matriță de EȘTI,
o hiperbolă care atinge
doar marginea infinitului meu,
în încercarea de a reprezenta grafic
un ultim joc X0
pe cea mai simplă axă Ox,

Tu, la timpul prezent
al dragostei mele,
ca formă tranzitivă a luminii,
prin modul transparent
de proiecție în plan
a afirmației despre tine,

Tu,
de la o vreme absent
din structura perfectă
a cristalelor de lacrimi
ca stări de agregare a sufletului,
în punctul de fugă
dintre cuvinte
spre alte și alte
tăceri paralele.

Astfel că
mi-am făcut un cult pentru tine.