Chemarea ei...
Dintr-o data m-a cuprins o verva sub o bolta
Si-am pus mana pe un toc, cerneala, fila.
Ascultati cu luare-aminte dulcea slova:

In tarzia primavara pe cand zarzarii infloresc
Ma gasesc cu o mandruta si-i zambesc;
Eu,zambind cu foc la dansa,ma gandii
Rau sa ne cunoastem nu ca ar fi...
Dar constat cu mare mirare, minune:
Cunostinta mea cea noua raspunde cu nerabdare
La ceva din ochii mei si din inima
Ramanand surprinsi si aprig infocati
Ca ne placeam, eram tineri si curati.
Ne-am intalnit des, mereu, mereu...
Tinandu-ne de mana si vorbind...
Mai inclinam eu capul, ea spre mine il ducea
Si ramaneau priviri pironite, buze umede
Asteptand o dulce atingere, rascolitor sarut.
Am luat copila in bratele-mi vanjoase
Am luat-o lin ca sa nu-i intinez fragilitatea
Mi-am apropiat de a ei ureche gura
I-am spus nimicuri ce-au tulburat-o greu
Simtea ca a inceput prea mult sa-i pese
Nu de fiinta ei, uitata in mod strain pe undeva,
Ci de persoana in bratele careia statea;
Facandu-si vise, aceasta devenea un idol, un zeu
Care-i inundase interiorul, ii invadase totul;
Inapoi nu mai putea da, dor o macina...

Pe cand era in seara o adiere fina
Ce o simteam prin fereastra deschisa
Stand cuminte pe una, doua file
Mi-aduc aminte de ochii mari, ochi de copila
Ce exprimau neinfrante voluptati, dar negustate fructe.
Fiind in inceput de tinerete, nu avusese timp sa-nvete
Ce-i dragostea, o stim cu totii e dragostea de mama.
Dar dragostea care ne inalta, ne infioara,
Ne face sa facem nebunii, sa spunem mii de prostii,
Sa ascultam pe fiecare cu gandul la iubirea mare
Nu prea o stim, o invatam dintr-un instinct;
Caci dragostea e pasiune, apoi placere,
Pe urma chin si gelozie si tradare...
Pe toti, cu mic cu mare, pe scara societatii
Cu multa dibacie, prin fire nevazute
Ne pune mereu, in zi si noapte, la incercare.

Asa ca merita sa invatam si sa cunoastem
Ca niste oameni dragostea, chemarea ei...