Preamăreșteți neputința nemărturisită
Și cazi ca sfârcul umed ucis de buze...
Plângere posacă a cărnii!
Latent
În fiecare se stinge visul,
Latent
În fiecare pătrunde, în suflet, moartea!
Nici o lacrimă nu te ajută,
Nici un dumnezeu,
Nici măcar o scârbă de iubire.
totul
Își ucide puii!
Și noi suntem o genereație
Ce-și construiește scena pentru propriul sacrificiu!
Vezi
Dincolo de așteptare e doar tăcere!
Iar aici...
O batistă ponosită
Ce încarcerează în miezul ei sânge și muci!
Ne este necesară noțiunea de Undeva
Ca să ne potolim disperarea...
Să putem stăpâni ironia crudă
În care ignoranța clovnului modern triumfă!...

Și tu mă întrebi
Dacă vreau sare pe floricele de porumb!

(3-mar-2003)