nu plange, sufletul meu, nu plange
putin mai avem de mers
cu talpile goale
pe asprele pietre ce dor,
ce vor sa ne pietruiasca trecerea,
inca putin
si ne vom inalta intr-un zbor
fara fosnet,
fara margine,
un zbor ca acest cant despre eternitate
frumos dintre amintirile mele toate
nestiute, neintelese, neintamplate...