Mi-am decojit rautatea
si am aruncat-o asupra ta,
sa te apuce de o ureche,
sau de o falca mai dolofana,
si sa te ia la plimbare,
pe strazile pavate ale orasului,
tu si partea mea de sinceritate.

Mi-am tras-o cu scancete de pe piele,
ca sa te invite la dans
sau la un bar deochiat,
si sa-ti picteze ochii in roz,
mainile in albastru,
soldurile in mine,
decupand forma schitata
pe mersul tau de balerina
beata.

Mi-am ros pielea cu dintii,
si te-am invelit in ea,
rapindu-ti colturile si marginile
despicate,
sa pot sa te inchid intr-o cutie
din metal pretios,
sau din piatra rara,
si sa te ascund in maduva pasilor mei,
sa nu poti da cu pumnii sa scapi,
ca doare.