Cu pasii apasati invatasem calea uitarii
(orasul fantomatic)

se inchideau ferestrele in urma mea
si lampadarele isi sfaraiau intunericul
cu miros de fitil stins...

imi ascultam mirat...pasii grei
batand caldaramul de piatra neagra
le urmaream pocnirea surda
de parca ar fi tarat din loc
cu fiecare inaintare
un giulgiu fluturat in plumb, o cortina de catifea ca suflarea mortii
de tacuta...

atingand in treacat faldurile curgatoare
de peretii caselor si felinare
netarmurind distantele egale
din loc in loc...
adastand invaluitor si nestatornic
curgeri...
un torent ce-si urmeaza fagasul
lasand in urma lui doar liniste si adanc.

pas cu pas devoram bucata aceea de lume
presarand in urma doar uitare si intuneric tacut


de multe ori m-as fi oprit in loc...
abandonand visul formei in abisul ce-ar fi prins viata proprie
lasand acel giulgiu ce-l caram cu mine
sa ma acopere intr-o ultima zvacnire de inaintare
a unui ultim pas ce si-ar fi gasit menirea
de a sfarsi...

odata ce

sau poate de fapt...
nu am fi existat niciodata
cum randurile aici nu s-ar fi intrupat sub ochii nostrii

daca...

am fost atinsi si noi
de o mana ce ne-a dat forma si sens
iar ca esenta ne-a picurat o chemare
drumul ...si acel drum noi il numim dor


marturie
in picaturile de sange ce las sa curga in urma mea
ca si datorie de viata
ce va veghea la drumul
pe care candva va veti asculta si voi pasii apasati
ce lovesc caldaramul...
la iesirea din acest ORAS FANTOMATIC...



iar acesta este citatul aparut in pagina la momentul punerii textului..."Fiindca nu stii ce te-asteapta maine, lupta sa fii fericit astazi. Ia o cana cu vin si, sub lumina lunii, bea, zicandu-ti ca luna te va cauta poate zadarnic, maine." - Omar Khayyam