Totul sau nimic,
Acum ori niciodată.
Aleg să mor, mai bine,
Decât să râd în barbă.
Oh, Babilonie,
Haos total al vieții,
M-apropii-nexorabil
de propria mea moarte.
Tragice surâse, dramatice plăceri,
Se-aud de pretutindeni
Suspine de dureri.
Dezmoștenit al soartei,
Mă simt doar un copil,
Ce plânge și suspină
Și nimeni nu-l aude,
Ce toți l-au părăsit.