- Unde suntem?
- Ce căutăm noi aici?
- Vom pune această întrebare
de nenumărat de multe ori,
ca o imagine a unei celule
oglindită la nesfârșit
între pereții unei frizerii...
- Sunteți acasă! le răspunsei eu
cu resemnare și ciudă,
sunteți aici fără să vreți,
din voință divină!
(Vreau o minune, Doamne!).
Voi veți fi martorele
ceasului oprit la capăt de cursă,
fără să știți că astfel,
și pentru voi, călătoria se va fi sfârșit!
izbucnii eu în hohote amare
urlând la toate carcinoamele din lume
și din trupul tăticului meu...