Pe fond negru-aramiu
vad un gol de aer…cerul
si un astru timid…Luna
ce vegheaza asupra
unui cantec violet.
Cand arcusul strans pe coarda
scoate sunet din rasina
si cand Luna-mi lumineaza
creierul din ceafa moarta,
incep sa cant
tie si lunii,
sa va contopiti intr-unul
corp de vioara si arcus.
In amestec de culoare
goliciunea unei corzi, in bronz
te uimeste albul
unei semnaturi divine.
Tu esti omule, facut din aschii?
ma intreb odata cu Luna
cum un suflet alb-albastru
poate naste...
procreatii.