Am îndoit o sârmă-n fel și chip,
am îmbrăcat-o-n lut
și mi-a bătut apoi în palmă,
intimă,
inimă,
sub ploaia zilelor de vară

ce-au trecut.

Sunt ud până la piele
mă plimb desculț,
mă-nțep, alunec
și ascult

cum toate trec,

de parcă n-are să mai fie ploaie,
sârmă
sau un boț de lut.
De stau pe loc,

eu trec,

tăcut.