Mai tii minte ?
Mirosea a eleganta intunecata si proaspata,
A ploaie de vara, a arbore de Santal.
Erau si miresme tari de fructe zemoase
Pentru doua suflete timide.
Mirosea a binecuvantare, a veselie aproape vulgara,
A pulbere de scortisoara spulberata in vant.
Era esenta, numai delicatete si nostalgii inocente.
Si ochii tai, smaralde lichide,
Ratacind ca marea prin simtiri aveau aroma dulceaga.
Eram o simfonie in verde,
Eram chintesenta splendorii “crude”.
Mirosea a noi cand zaboveam cu aerul in vise.
Acum, parfumul mi-apare-n cuvinte.