S-au răspândit curcubee
printre dune,
arterele planetei
înmuguresc în izvoare
cu iz de strugure copt,
răsar alte lumi peste coame în spume,
prefirăm clipe prin pleoape
gravide de vise,
ne-mbătăm
cu miresme noctatice...

Auzi? nu mai suflă nici vântul,
frunzele-au amorțit
stând cu urechea ciulită,
doar - doar ne-or afla de urmă...

Uneori chicotim, public ocazional
al percuționistei condominiale
ce-și ropotește necazul în țeavă
și-i promitem un concert în revanșă,
uităm apoi de promisiune,
cine mai are vreme
de meschinării microscopice,
suntem ocupați cu treburi
de importanță majoră,
respirăm,
ne respirăm,
e noapte...