rugăciunea pe marginile zimțate
ale carcasei
se scutură treptat,
odată cu plecarea frunzelor
și căderea păsărilor necălătoritoare.

peste gutuia strâmbă, pectina
s-a brumărat cu puf...
amăgitorul amurg amorțește
o ultimă privire.

în căldura subpământului
se-ncropesc culcușuri primordiale,
menite de alb să ne ferească.

lăsăm pe mâine somnul cu vise.