Rasuflarea
mi se desfacea
in doua
spirale verzi
asteptand
nenumarate
alte vieti

intai
trecea dincolo
printre vii
si mai vii
inca arzand
o usa din care
smulgeam
trairii
arcul
de cerc

pauza
era doar
samanta
acelui nesfarsit
fara scapare in
ciudate forme
incalcite moale
si rece

apoi
amurgea stins
unduind vantul
din afara in afara
prin toti porii
care m-au incaput
intr-o sfera mica
fara repaos

trup de vant
infasurand pamantul
printre oasele lui
cu logica
unei ecuatii
divine…