Aș vrea să te port pe brațe, zburând,
Plutind peste câmpuri întinse.
O mare de oameni să fie sub noi,
Si păsări, în zari neatinse.

Năluci prin pădure să sară gonind
În noapte; și gâze bocind.
Și roua firavă se-așează usor
Pe tine; pentru că te-ador.

O ramură de tei își fluieră motivul
Știind, parcă pe de rost, tot portativul.
Iar frunzele mobile, uitându-se la soare,
Albinele umblând prin flori, dup-o savoare.

Departe de o viață de plânsuri și suspine
În noaptea luminată, te regăsesc pe tine.