De n-ai avut un fiu vreodată
legat în lanțul cel mai greu;
de nu È›i-a fost o clipă dată
un osândit să-È›i strige: Tată!
nu ştii ce-nseamnă Dumnezeu.

De n-ai avut un fiu în viaÈ›ă
crescut în veşnic jubileu;
de n-a fost dat să-È›i moară-n faÈ›ă,
să simÈ›i că inima-È›i îngheaÈ›ă –
nu poți pricepe ce sunt Eu.

De n-ai avut în bezne-afunde
un Fiu zdrobit ca Fiul Meu,
tu nu poÈ›i, omule, pătrunde
ca să-nÈ›elegi ce foc ascunde
cuvântu-acesta: Dumnezeu.

Dar dac-Odrasla Mea cea dragă
s-a dat sub ochii Mei pe-altar,
o, cât aş vrea ca lumea-ntreagă,
în faÈ›a crucii să-nÈ›eleagă
că EU sunt DRAGOSTE şi HAR!