-Cine eşti ? ... de unde vii ?
pasăre trudită?
Din ce munți, din ce pustii
te întorci rănită?

-Cine sunt ? ... de unde vin ?
M-ai uitat, creştine ?
Eu sunt cântecul senin,
scris cândva de tine...

Am zburat din mâna ta
peste munÈ›i şi ape,
şi-unde-a fost o rană grea,
m-am lăsat aproape.

Dar nu şoimii m-au răpus,
nici pe vale spinii.
Penele de-argint mi-au smuls
fraÈ›ii, nu străinii...

-Dacă eşti cântarea mea,
pasăre zdrobită,
zboară sus, din stea în stea,
smulsă şi rănită!

Şi la Cel mai Sfânt din sfinÈ›i
să te-opreşti o clipă.
Lacrimile Lui fierbinți
să le simÈ›i pe-aripă...