- Mama!
- Da, draga mea!
- Nu-i aşa că nu există al cincilea anotimp?
- Aşa-i, dar ce È›i-a venit?
- Nu ştiu! Simt aşa,
ÃŽn inima mea,
Ceva...
Ceva ce nu seamănă nici cu iarna
(Iarna e mult prea rece),
Nici cu vara, dar nici cu primăvara
Cu verdele ei crud,
Iar toamna e prea tristă...
Mama, şi dacă totuşi există
Un al cincilea anotimp?

- ÃŽÈ›i mai aminteşti, mama,
Când te-ntrebam de-un al cincilea anotimp?
- Da, draga mea,
Dar ce ți-a venit?
- Ştii, am descoperit
Acest al cincilea anotimp
Din nou în inima mea,
Dar acum e mai puternie!
Da, mama, nu mă privi aşa!
Da, e IUBIREA!