„Sunt fericit. La naiba cu-ncruntarea
În toamna asta văratecă, autumnus uber.
Cerul, burete-albastru, șters-a răzbunarea
Și orice-ocări ce, -n sânge, să fie stinse cer.”

„Ce faci, dormi oare, o, brave cavaler?
Furat de încântare, uita-ai de onoare?
Sau o Achillis ira, nu un Ullixei iter
Călătorit cu trudă pe dușmănoasa mare

Þi-a fost iubirea? Un vesel foc de paie,
O roată fabuloasă, ce, de pe deal rotită,
Se prăvălește-n vale cu veselă văpaie
Și moare-n întunerec, de pace năpădită?”

„Iertare, -a mea domniță! Prins în a Circei mreajă,
Nevrednicul de mine nu am mai stat de strajă.”