Sfânto!...
Tu care ești al patrulea membru a tetradei divine
Mai atotputernică ca Tatăl,
Mai pură ca Sfântul Duh,
De ce ești tu mai umană ca Fiul?
De ce te uiți la mine ca la un Nesentiment?
Eu cel care dansez cu stelele în lăuntrul Sfântului Graal,
Cel care alerg cu electronii în jurul Tău,
Cel care am fost și voi fi,
Eu sunt Iubirea.
De ce ești tu mai umană ca Fiul?
De ce ești închisă în labirintul propriei prejudecăți?
Tu, iubita mea, de ce iubești Monotoniile?
De ce nu ai pe retină imaginea mea?
Hermes nu-ți va aduce ceea ce tu știi dar nu cunoști,
De ce ești tu mai umană ca Fiul?
De ce nu simți și tu ca mine?
Ce cauți în Infern?
Vino cu mine în Paradis!...
Dă-ți puterea să iubești,
Dă-ți puterea să trăiești,
Sau mori, umano!