Atatea ganduri moarte... cum oare sa le-adun?
(Sa-mi cant singuratatea.)Si tie cum sa-ti spun
Ca-n vise, fara tine, cu spaima ratacesc
Si umbrele-ndoielii pe strazi ma urmaresc.

Atatea vise inca (si-n toate doar cu tine)
Mai port la tampla alba a crinului din mine...
Si nelipsita cale de-ati creste la fereastra
E sa-mi doresti faptura si umbra mea albastra, si..

Sa ma porti cu tine, in miezul unui gand,
Ca sa-mi cultivi iubirea; desi... un crin plapand
Nu poate sa te-atraga la fel precum o fac
Atatea roze fine... si atata liliac.

Si totusi, langa tine ma-nalt in orice zi
Cu-o sete mai nebuna de verbul ''a trai''
La soarele iubirii petalele ma dor
(De-atata incantare... ) si asa.. as vrea sa mor!

Atatea vorbe triste sa le-nteleg as vrea!
Dar de-mi inalt privirea, ma-nec in umbra ta.
Si-n calea mea acuma nici pasii nu se-opresc...
(Ca sa-mi striveasca dorul) Si totusi... te iubesc.

Dar fara-a ta iubire, a mea iubire nu-i...
... Nici umbra, nici pedeapsa; ci-un crin.(Al nimanui.)
Eu n-am sa-ti cresc in cale, iubite, de nu vrei
Si n-am sa-ti cer iubirea si-n brate sa ma iei...

Iar de-as pieri-ntr-o seara,
Ma-ntreb de-ai observa... de ti-ar lipsi parfumul,
Si-n vis, culoarea mea...

Atatea ganduri inca... si oare cum sa-ti zic
Tristetea si-ndoiala, cand nu mai stiu nimic...
''Cand te iubesc cu ura, intreg, si numai... eu!
si nu te-mpart cu nimeni, nici chiar cu Dumnezeu!''