A fost odată... de demult
Un chin ce incă n-a trecut
Un chin ce incă mă frămantă
Ce nu-mi dă pace o secundă.

Un chin ce mă făcea să plâng,
Si să adorm cu el in gând.
Plângeam si suspinam in noapte,
Si mă trezeam plină de lacrimi.

Era ca un cosmar...
Din care eu nu mă trezeam.
Era o mare de durere...
In care eu mă scufundam.

Acum, nimic nu s-a schimbat,
De-acel chin eu n-am scăpat
El incă mă urmăreste,
Si mă las-atât de rece...