Traiesc intr-o lume de iluzii si vise
pamantul rodeste in sufletul meu
incerc sa m-aud si zambesc tuturor
m-ascund cand ma calca lumini interzise.

Cum sa va opresc a mai trece prin mine
si sa va spun ca urmele voastre ma dor
ca noroi de bocanci imi curge prin vine
iar presul din inima ma-ndeamna sa mor?

As vrea sa va rad, sa va plang, sa va joc
la o ruleta a vietii pierdute-n noroc
As vrea sa va cant, sa va spun, sa v-adun
fara vreun zid sa va cresc pe-un gorun

Sa dansam impreuna pe-un cantec prelung
de suspine, de vise, de strigat de plumb
doar pentr-o clipa as vrea sa v-ajung
sa va spun cat as vrea sa ies din mormant

Si chiar de incerc sa nu mai fiu transparent
cu lacrimi de piele, trup de vant sa carpesc
caci poate asa veti vedea ca si eu traiesc
ca ma rad, ca ma plang, ca va chem permanent

Intr-un glob de cristal m-a nascut in amurg
o mama ce n-a inteles de ce eu nu plang
de ce eu nu tac, nu ma sperii, nu fug,
de ce cand ma joc, eu nu rad, doar vise imi curg.

De-atunci am crescut si pot, si ma-ncumet sa zbor
dar sunt singur pe-un cer unde si stelele mor
nimeni nu canta cu mine, ei doar ma calca si trec
in vidul din jur nici macar nu am unde, cu cine sa plec.