umblam uneori pe linia mareei
o culoare albicioasă
de unde sparte
pregătit să râd
de mine însumi
împărțeam apele
în două coloane
le scădeam între degetul mijlociu
și arătătorul naiv
fiecare cânta altfel
viețile începeau mai târziu
prin ochiuri desfăcute
de-abia începute sau în noroi
atrase de un șarpe cu spinarea curbată
aveam o cascadă cu fraze scurte și seci
toate ireductibile între ele
cu vanități de primi descoperitori
și anumite deformări în lanțurile active
dintre stamine și pistile
imitam păsări colibri
scoteam oamenii cu degetele
din cochilii se rupeau continente
cineva aruncase o piatră
în marea ușoară de pași...