trec pe fețele noastre anotimpuri fără
nume
și nori în formă de falus pe
fruntea mea cu brazdele adânci de primăvară
dezmierdând viermii unei
ere demult răsuflate
încercam să imităm orgasmul păsărilor ciripitoare
ieșite dimineața prin ferestre rotunde cântă-mi
balada motorului în patru timpi
tatuată pe oasele mele
masculine

îmi plăcea să te urmăresc desfăcând
solzii clipelor cum ți le încleiai pe gene
fredonând coltrane din colțul tricoului ca un
abur fecund cu arome târzii de metaxa
pas cu pas senzațiile urcau pe mine am devenit
dependent
și tu pleci acum în cearcănul nopții
să pui între noi kilometri de umbră