De foamea ta învârtoșat
La ușa casei tale bat.
N-ai să mă saturi, știu prea bine
Dar poftă mi-e mereu de tine.
Și urcă-n mine cu tărie
Iubirea ca o nebunie
De carne, sânge, dor și vis.
Ești iad, îmi ești și paradis,
Îmi ești blestemul ce mi-e scris
De bat mereu la ușa ta,
Femeie – tu, otrava mea
Și elixirul meu de viață!
Omoară-mă, sau mă învață
Cum pot fugi din calea ta.
E tot ce-ți cer...
Și nu-mi poți da.