Șacal cu coama verde,
nimeni nu mai crede
ce silă se formează
cu anii de la vânt,
învață-i tu,
zău, am treabă.

Cu coama verde,
ia fâșia și
desfâșiaz-o, mânzul albatros,
eu acum sunt
creier ocupat cu lenea.

Coama verde,
înghite și răzghite
cisterne de câini,
să-i am puși la capul
descreierării mele.

Verde,
nu mai vede
strigătul de-adio.
Pian, milă.