Luminile orașului s-au stins
O oră mai și soarele se-nalță
în stăruința lui de-a lumina pământul...

O oră doar în care vrei sa-ncapă
Poveștile de dor si de iertare
În care vrei ca viața să petreacă tot drumul
Fără ocolișuri si scurtări...

O ora în care să uiți și să ierți,
În care sa arzi ca o flacără si sa te și stingi?

E scurt drumul nostru catre nemurire
Dar nu atât de scurt...

Nu, nu-i acela curaj sa mori
Curaj e să trăiești știind
Că ar fi fost mai ușor
Ca totul sa se termine atunci
ÃŽn ora aceea.