Simptomul este grav încă de la început:
simți o acută dependență de liana verde.
Þi se strecoară meșteră pe sub camașă
te-ncinge ca un pansament abdominal
te hrănește cu miez de mandarină dulce
te amăgește cu parfumul ei subliminal
te înfășoară strâns cu mătasea euglenei
de apă dulce ca o armură de cavaler
pe care păsările se așează cu respect
refuzând să mai plece spre țările calde
și cântă disperat când respiri prin ființa ei
iar în aer plouă mărunt cu pene verzi
și uleiuri eterice de eucalipt și alun.
Nu dispera! Orice otravă are un antidot:
câteva miimi de secundă expuneri
înainte de apus la lumina zodiacală
-cea mai pură lumină verde solară -
și ești apoi temporar vindecat.
Te-ai speriat deja? Auzi cum râd?
Numele meu nu e liana și nu sunt verde.

8 decembrie 2000

Din volumul "Anotimpul licuricilor",
apărut 15 aprile 2001, editura Pro Transilvania